Colectionarea ca viata :)

[popoviciliza]

Un caz extrem, sau... unde dai şi unde crapă...

Aur de 7 milioane de dolari găsit în Nevada în casa unui bărbat decedat
17.09.2012
de Isolde Raftery

"Atunci când Walter Samaszko Jr. a murit în casa sa din Carson City, Nevada, el avea 200 de dolari într-un cont bancar. Dar, după cum au descoperit mai târziu oficialii, Samaszko avea circa 7 milioane de dolari strânse cu grijă în jurul casei sale, a relatat [publicaţia] Nevada Appeal.
La sfârşitul lunii iunie, vecinii au chemat autorităţile din cauza unui miros care provenea din casa lui Samaszko. Acesta trăia în recluziune şi le spunea că ura guvernul, aşa că temeau de el să nu-i împuşte, dar trecuse o vreme de când nu-l văzuseră.
Samaszko, 69 de ani, murise de cel puţin o lună potrivit medicului legist. A murit de probleme la inimă, a relatat Las Vegas Sun.
Au venit echipele de curăţare şi acestea au descoperit în garaj cutii cu aur.
„Din acel moment, am luat casa la cercetat”, a declarat Alan Glover funcţionar-arhivist al municipalităţii Carson.
S-au găsit monede de aur şi lingouri, mici dos-pesos, piese de aur de 20 de dolari, ducaţi austrieci, Kruggerrand sud-africani şi Sovereign englezi pornind de la anii 1840 – suficient aur pentru a umple două roabe.
Samaszko şi mama lui au trăit în casa cu trei dormitoare din 1970, cam de când au început să strângă aur. Glover a declarat [publicaţiei] Appeal că cei doi ţineau evidenţe detaliate ale aurului cumpărat.
În ceea ce priveşte cine poate revendica averea – Glover a declarat că Internal Revenue Service [IRS] va lua o sumă considerabilă ca impozite – aproximativ 750.000 de dolari – şi că restul va merge probabil la o verişoară primară, profesor suplinitor în San Rafael, California, singura rudă a lui Samaszko pe cât pot spune autorităţile.
Las Vegas Sun a relatat că biroul lui Glover a găsit-o folosind o listă de persoane care au participat la înmormântarea mamei lui Samaszko.
Casa lui Samaszko este în prezent în vânzare la 105.000 de dolari."
http://usnews.nbcnews.com/_news/2012/09 ... -mans-home

[popoviciliza]

- continuare -

Primul lot de aur la pustnicului mort ajunge la 3,5 milioane de dolari
26.02.2013
de Ed Vogel

"„Am un milion de dolari. Cine vrea să ofere un milion o dată? Acum un milion de două ori. Cine licitează un milion de două ori?”
Marţi, în câteva minute, în timp ce şase ajutori de şerif înarmaţi şi executori judecătoreşti au urmărit fiecare mişcare, licitatorul John Selcer, a vândut 2.186 de uncii de monede de aur – găsite în garajul recluzionarului local Walter Samaszko Jr. – pentru 3.540.500 de dolari.
Samaszko, de 69 de ani, a murit în mai sau în iunie, dar poliţia nu i-a găsit trupul până au anunţat că duhneşte. Apoi, la 1 august, agenta imobiliară Jeri Vine, angajată de către funcţionar-arhivist al municipalităţii Carson, pentru a curăţa casa pentru vânzare, a găsit aur şi lingouri de aur în cutii marcate „cărţi.”
Colecţia Samaszko a adunat şapte ofertanţi, doi judecători de district şi pe evaluatorul Howard Herz, cu Vine, Glover, o hoardă de ziarişti şi cel puţin trei ofiţeri de poliţie încotoşmănaţi în echipament pentru revolte.
Ofertanţii au plătit cu 13.000 de dolari mai mult pentru monede decât valoarea curentă de piaţă de 1.615 dolari pe uncie.
„Este o poveste”, a declarat Allen Rowe, proprietarul Northern Nevada Coinn, un magazin de monede situat peste drum de vechea monetărie din Carson City şi cu magazine în Reno şi Minden. „Aceste monede fac parte dintr-o poveste care a atras atenţia naţională. Cineva care a trăit atât de modest a strâns aceste monede în garaj.”
Unele dintre ofertele făcute de acesta au fost în numele unui comerciant de monede din Illinois.
Din cauza poveştii, Rowe se aşteaptă să facă profit cu achiziţiile sale.
Alţi ofertanţi au spus că povestea lui Samasko nu aşa de obişnuită. Unul a spus că mulţi oameni nu au încredere în bănci, iar grămezi de aur au fost găsite în fose septice.
Rowe a declarat că va coate unele monede în magazinele sale şi că vor fi disponibile on-line pentru alţi rezidenţi din Nevada. El a adăugat că vor trece mai multe luni înainte de a le vinde.
Ce s-a vândut marţi au fost monede pentru investitori, Maple Leaf canadieni, South Krugerrand sud-africani şi pesos mexicani şi nu monede căutate de colecţionari.
În lunile următoare Glover va scoate la licitaţie restul monedelor lui Samaszko. El şi Herz au spus că Samaszko nu a fost un colecţionar de monede ci că a păstrat aurul în scop de investiţii.
Herz, un comerciant de monede şi autor de cărţi despre jetoane de joc, a declarat că nici una dintre monedele proprietatea lui Samaszko nu a purtat marca monetăriei din Carson City sau au valoare numismatică. Monetăria din Carson City a fost deschisă în 1870-93 şi este în prezent Muzeul de Stat din Nevada. Un unicat one dime 1873 Carson City s-a vândut anul trecut pentru 1,8 milioane de dolari.
Glover a declarat luni că a decis să vândă monedele în loturi mari, deoarece a fost cel mai rapid mod de a scăpa de o cantitate mare de monede. Luna viitoare, proprietatea Samaszko datorează IRS 800.000 de dolari taxe pe proprietate.
După ce taxele şi costurile de vânzare sunt plătite, banii vor merge la Arlene Magdanz, profesor suplinitor în San Rafael, California.
Ea este singura verişoară supravieţuitoare a lui Samaszko. La sfatul avocaţilor săi, se pare, Magdanz nu a vorbit cu mass-media.
Nici măcar nu se ştie dacă ea l-a vizitat vreodată pe vărul ei în Carson City.
Unii dintre vecinii lui Samaszko şi poştaşul său nu l-au văzut niciodată. Unul a spus că acesta obişnuia să vizioneze jocuri de fotbal la televizor, cu un vecin mai în vârstă care a murit în urmă cu câţiva ani.
Casa de fermă modestă a lui Samaszko, la o milă nord de conacul Guvernatorului, s-a vândut pentru 112.000 de dolari, un Mustang 1968 pentru 12.000 de dolari, un ferăstrău pentru 10 dolari şi o bicicletă cu 2 dolari.
Vine a spus că nu-şi regretă decizia de a raporta descoperirea lui Glover, mai degrabă decât să fugă cu aurul.
„Eu pot trăi aşa cum sunt. Bineînţeles că aş fi avut alt stil de viaţă acum. Dar cred că Dumnezeu îmi aprobă decizia.”"
http://www.reviewjournal.com/news/nevad ... 35-million

[popoviciliza]

- continuare -

Monede de aur ale pustnicului din Carson City vândute la licitaţie
de Cy Ryan
06.08.2013

"O femeie din California este cu 3,1 milioane de dolari mai bogată de marţi, după o licitaţie de monede de aur rare, găsite în casa unui pustnic care a murit anul trecut.
Aceasta a fost a doua şi ultima licitaţie a colecţiei de monede a lui Walter Samaszko Jr., care le tezaurizate în cutii în garaj.
O verişoară, Arlene Magdanz din San Rafael, California, a fost singurul supravieţuitor. Ea nu l-a văzut Samaszko timp de mai mulţi ani şi a evitat să comenteze despre norocul său.
Prima licitaţie s-a terminat la 3,6 milioane de dolari. Astfel încât suma totală din vânzarea monedelor s-a ridicat la 6,7 milioane de dolari. Iniţial a fost estimat la 7,4 milioane de dolari dar preţul aurului a scăzut. Preţul aurului la prima licitaţie a fost de 1.600 de dolari pe uncie, dar acesta a scăzut la 1.283 de dolari pe uncie în această săptămână.
S-au vândut şase loturi la licitaţie din sala de şedinţe bine păzită a judecător districtual James Wilson Jr., care a aprobat ofertele câştigătoare pentru 2.457 monede. Pentru acest eveniment, la masa juraţilor au stat şase ofertanţi.
Brittany Carlson Silver State monede în Reno a prezentat cea mai mare ofertă de 1,7 milioane $ pentru un lot de 883 de monede. Intrebata ce va face cu atunci, ea a spus „, le vinde la fel de repede pot.”
Alan Glover, funcţionar-arhivist al municipalităţii Carson, care este administratorul averii, a transmis deja 1 milion de dolari lui Magdanz, o profesoară suplinitoare. El a declarat că distribuţia finală nu va fi făcută până când nu se cunoaşte cât se datorează statului.
Asta ar putea fi o sumă de 800.000-1.000.000 de dolari în taxe.
Samaszko era un recluzionar şi era mort de aproximativ o lună înainte ca vecinii să se plângă, în iunie 2012, cu privire la mirosul care venea din casă.
Echipele care curăţau casa au descoperit monedele şi Glover a folosit o roabă pentru a le transporta de acolo.
Magdanz nu a participat la nici una dintre cele două licitaţii şi Glover nu a întâlnit-o niciodată.
Ca o notă separată, unii dintre ofertanţi a spus ca unele dintre monede erau falsificate. Dar proprietatea a fost de acord să restituie banii pe oricare dintre monedele dovedit a fi false.
Allen Rowe din Nord Nevada Coin Co, care a cumpărat monede de la prima licitaţie şi de la vânzarea de marţi, a declarat că a vândut o parte la alţi comercianţi şi apoi altele pe piaţa liberă."
http://lasvegassun.com/news/2013/aug/06 ... reComments

[popoviciliza]

- orice asemănare cu situaţii trecute, prezente şi viitoare de pe la noi nu este întâmplătoare -

Cunosc de ceva vreme cazul pe care îl prezint mai jos din perspectiva timpului, dar am tot aşteptat să se finalizeze definitiv, ceea ce văd că nu se întâmplă încă, aşa că m-am hotărât să consemnez situaţia la zi.

Între menţiunile de pe forum, cea mai recentă este http://transylvanian-numismatics.com/ph ... gle#p73676 din 4 martie 2012, astfel încât marile ramificaţii ale situaţiei legale care au apărut după merită să fie trecute în revistă acum.

1. ”fotografia” la momentul 2015

Autorităţile SUA primesc ordin să returneze monede de aur foarte rare confiscate de la familia unui bijutier
de Sarah Larimer, 20 aprilie 2015

O curte de apel a decis că guvernul federal trebuie să înapoieze un set de monede ultra-rare şi valoroase din anul 1930 familiei de la care au fost puse sub sechestru.
Îmi pare rău. Am impresia că sentinţa nu face cu adevărat dreptate în această poveste. Aş vrea să pot să o amplific în mod adecvat. […]
Deoarece aceste 10 monede rare, nu sunt doar nişte monede rare. Sunt extraordinar de rare – şi extraordinar de valoroase. Aceste Double Eagle 1933 au fost găsite în 2003 într-o casetă de valori în bancă şi au fost mai apoi confiscate de către guvern.
Istoria monedelor rămâne oarecum tulbure. Şi soarta lor a fost ani de zile învăluită în uitare.
„Double Eagle 1933 este una dintre monedele cele mai interesante din toate timpurile”, a declarat în 2011 Jay Brahin – colecţionar de monede şi consilier de investiţii – pentru Bloomberg News. „Este o ciudăţenie. Monedele nu trebuiau să fi fost bătute, dar au fost. Nu au fost menite să circule, dar unele au făcut-o.”
„Şi de ce le-a urmărit atât de asiduu guvernul? Acesta este unul dintre mistere.“
La sfârşitul săptămânii trecute, o curte de apel federală a constatat că cele 10 monede ar trebui să fie returnate familiei lui Israel Switt, înştiinţează Philadelphia Inquirer. În esenţă, instanţa a constatat că guvernul nu a răspuns la o cerere la termen, astfel încât monedele – despre care U.S. Treasury argumentase că au fost furate – trebuie să se întoarcă la Joan Langbord şi cei doi fii ai săi, Roy şi David.
„Decizia Curţii susţine statul de drept şi clarifică că guvernul va fi tras la răspundere în cazul în care încalcă drepturile cetăţenilor săi şi mandatul clar al Congresului” a declarat avocatul familiei, Barry Berke, într-o declaraţie pe e-mail pentru The Post. „cei din familia Langbord sunt încântaţi să-şi primească înapoi proprietatea după peste un deceniu de luptă în apărarea drepturilor lor.”
Potrivit AP, monedele au fost confiscate mai mult cu peste un deceniu în urmă:
Familia a dus monedele spre a fi examinate la Secret Service din Philadelphia, a spus Berke.
„Aceştia au autentificat monedele şi au spus «Vă mulţumim foarte mult. De acum le păstrăm noi»”, a spus el.
Lupta în instanţă pentru monede s-a întins pe ani de zile. Când a prezentat cazul în faţa juraţilor în 2011, Jacqueline Romero, Asistent US Attorney, a numit această istorie o „remarcabilă şi intrigantă poveste despre monede de aur care au fost furate din U.S. Mint”, potrivit New York Times.
Nu a glumit.
Monede, cum ar fi cele găsite în caseta de depozit a lui Switt au o istorie care include un rege al Egiptului. Smithsonian Institution are o pereche.
Puţinele existente sunt evaluate în consecinţă: Double Eagle 1933 au o valoare nominală de 20 USD dar, în 2002, una a fost vândută la licitaţie pentru mai mult de 7 milioane USD.
Israel Switt a murit în 1990, iar Joan Langbord, fiica sa, a spus că nu are „nici o idee”, cum a ajuns tatăl ei să aibă depozitul ascuns. […]
U.S. Treasury consideră că Switt a colaborat cu un angajat al Monetăriei pentru a scoate ilegal un număr de Double Eagle 1933, după ce preşedintele Roosevelt a emis o serie de ordine executive prin care se retrăgeau naţiunii monedele de aur (la momentul respectiv, Statele Unite ale Americii era în mijlocul unei crize bancare). Faţă de cele 445.000 de Double Eagle bătute cu data de 1933, se cunosc mai puţin de 25 de exemple discrete de monede care au ajuns în mâini private.
Patricia Hartman, un purtător de cuvânt al Zane Memeger, US Attorney din Philadelphia, a declarat pentru Reuters că oficialii federali au „cântărit opţiunile noastre” după hotărârea instanţei de apel.

https://www.washingtonpost.com/news/mor ... rs-family/

Mai jos fotografiile celor 10 monede. Par peste nivelul celei din licitaţia din 2002 (toate au nas), iar numărul 2 este preferata mea.

[popoviciliza]

- orice asemănare cu situaţii trecute, prezente şi viitoare de pe la noi nu este întâmplătoare -
... continuare...

2. ”fotografia” la momentul 2016

„O dispută pe mize mari pentru zece piese de aur”: Curtea reclamă zece monede de aur Double Eagle pentru autorităţile SUA
de Ben Guarino, 2 august 2016

În 1933, atunci când monedele au fost bătute, Monetăria SUA trebuie să fi înţeles că piesele de aur erau cele de pe urmă dintr-o specie pe cale de dispariţie.
Ceea ce oamenii din Monetărie nu ar fi putut prevedea era saga de hoţie şi de incertitudine juridică, care urma să se desfăşare pe 90 de ani, având în centru cele 10 monede de aur care poartă pe avers Libertatea şi un vultur în zbor pe revers.
La momentul în care au fost bătute, piesele de aur au avut o valoare nominală de 20 USD. Astăzi, Double Eagle 1933 sunt estimaţi a fi în valoare de aproximativ 10.000.000 USD pe piesă. Dacă le puteţi vinde, ceea ce, după cum reiese dintr-o hotărâre a Third U.S. Circuit Court of Appeals, Unchiul Sam nu este dispus să lase să se întâmple.
Ultimul Double Eagle, numit astfel pentru că avea o valoare de două ori mai mare decât a monedei de 10 USD, de asemenea, inscripţionată cu un vultur, a fost rezultatul unei întâlniri între două figuri reprezentative americane. La începutul secolului 20, Theodore Roosevelt a cerut renumitului sculptor Augustus Saint-Gaudens să proiecteze o nouă monedă de aur Double Eagle, inspirată de monedele elaborate ale antichităţii grece. A fost să fie unul dintre proiectele finale pentru celebrul artist. Saint-Gaudens a murit în 1907, în acelaşi an în care proiectul a fost trimis la United States Mint.
Pentru Roosevelt, proiectul lui Saint-Gaudens a fost o pură strălucire. Într-o postură potrivită pentru Atena, Libertatea merge cu paşi mari pe vârful unui munte înarmată cu o torţă şi o ramură. Pentru Monetărie, detaliile au fost o durere de cap numismatică. Monedele au fost dificil de produs, şi nu se stivuiau bine pe muchiile înalte. Cu toate acestea, Roosevelt a ordonat să se dea drumul la prese.”
„Începeţi noua emisiune”, ar fi spus acesta, „chiar dacă vă ia o zi c o singură bucată!“ să bateţi o singură bucată!”
Odată ajuns în mâini publice, controversa a continuat să urmărească vulturii. Roosevelt şi Saint-Gaudens au decis să omită moto-ul „In God We Trust“ – deoarece se crede că Roosevelt credea că criminalii vor dori să folosească monedele, ceea ce ar păta numele lui Dumnezeu. Saint-Gaudens a citat motive artistice. Protestele publice legate de omisiunea religioasă au determinat Congresul să ceară de la acel moment ca motto-ul să fie pe toate monedele de acest fel.
Prin 1933, monedele din aur şi-au pierdut din lustru, cel puţin pentru noul ales Franklin D. Roosevelt. „Suntem acum în afara standardului de aur“, a declarat el unui grup de consilieri, aşa cum Eric Rauchway, istoric UC Davis, a repovestit la Bloomberg. United States Mint a primit ordinul să extermine monedele Saint-Gaudens.
Dar Roosevelt nu a putut cere oprirea la monetărie înainte să fie bătute 445.000 de piese. Aşa cum Jay Brahin, consultant şi colecţionar de monede a declarat pentru Bloomberg în 2011, Double Eagle 1933 a fost ceva ca o „ciudăţenie.”
„Monedele nu trebuiau să fi fost bătute, dar au fost. Nu au fost menite să circule, dar unele au făcut-o.” a spus acesta. „Şi de ce le-a urmărit atât de asiduu guvernul? Acesta este unul dintre mistere.”
Aproape toate cele 445.000 de piese – 15 tone de metal – au fost îndesate în sute de saci de pânză şi încuiate în spatele uşilor triple din oţel ale unui seif din Philadelphia, potrivit Bloomberg. Prin 1937, au fost topite în lingouri de aur destinate Fort Knox. Doi dintre monede şi-au găsit sanctuar în Smithsonian Institution.
Şi un pumn dintre acestea a alunecat în degetele lipicioase ale publicului american.
În 1944, Secret Service a prins de veste despre monede sustrase după ce una a fost vândută cu succes în regelui Farouk al Egiptului. Agenţii au stabilit ca George McCann, un casier al Monetăriei a furat mai multe monede în 1934. Câteva au fost depistate la un comerciant din Philadelphia, un anume Israel Switt. De acolo, urma s-a pierdut.
O jumătate de secol va trece înainte ca Double Eagle 1933 să iasă din nou la suprafaţă.
În primul rând, moneda regelui Faurok a fost vândută la licitaţie pentru un preţ record în 2002. Oficiali guvernamentali din SUA au obiectat, dar s-a ajuns la înţelegerea să se împartă cele 7.590.000 USD pe care le-a adus între vânzător şi Monetărie.
Şi la scurt timp după aceea, monedele lui Switt au reapărut. Joan S. Langbord, fiica lui Switt, a spus că în 2003 a găsit 10 monede Double Eagle [1933] într-un seif al familiei. Langbord, împreună cu copiii ei Roy şi David, notifică monedele la Monetărie în septembrie 2004. Familia a înmânat monedele spre autentificare la Secret Service.
Monetăria nu le-a mai înapoiat.
„Aceste [monede] Double Eagle [1933] nu au fost vreodată emise în mod legal, dar în schimb, au fost luate din United States Mint, la Philadelphia, de o manieră ilegală în urmă cu mai mult de 70 de ani”, a declarat David Lebryk, în calitate de director al Monetăriei, într-un comunicat de presă din 2005. După cum a menţionat Reuters, în ochii guvernului descendenţii Switt au fost „familia unui hoţ”.
Familia Langbord a deschis proces. Conform hotărârii date de Third Circuit, Monetăria a scris familiei Langbord că „U.S. Mint nu are nici o intenţie de a solicita confiscarea acestor zece Double Eagle [1933], deoarece acestea sunt, şi întotdeauna au fost, o proprietate aparţinând Statelor Unite; acest lucru face în întregime inutilă ca procedura confiscării.”
Aceasta a declanşat o luptă legală care a durat mai mult de un deceniu. Decizia din 2011 a juriului iniţial a favorizat U.S. Mint. Dar, în 2015, familia Langbord părea să înscrie o victorie. Deoarece guvernul a luat atât de mult timp pentru a răspunde la pretenţiile familiei Langbord – prea mult timp, din perspectiva unei instanţe de apel federale din Philadelphia – [monedele] Double Eagle [1933] trebuiau returnate.
„Decizia Curţii susţine statul de drept şi clarifică că guvernul va fi tras la răspundere în cazul în care încalcă drepturile cetăţenilor săi şi mandatul clar al Congresului” a declarat avocatul familiei, Barry Berke, într-o declaraţie pe e-mail pentru The Post.
Lupta asupra monedelor nu se terminase încă. Oficialii federali, care şi-au „cântărire opţiunile noastre” începând cu 2015, după cum a menţionat The Post, au marcat luni o victorie în Philadelphia. Într-un vot 9 la 3, instanţa de apel a decis încă o dată în favoarea Statelor Unite.
Opinia majoritară începe cu cuvântul: „Acest apel prezintă un litigiu cu miza mare pe zece piese de aur.” Dar, la fel ca în multele hărţuieli juridice, argumentul cel mai recent nu se fereşte de ezoteric. (Astfel de detalii cum că [piesele] Double Eagle 1933 ar putea sau nu să fie definite ca monede au devenit un punct de dispută între familia Langbord şi guvern. Familia Langbord a spus da. Guvernul a obiectat, deoarece piesele de aur nu au fost niciodată în circulaţie. Judecătorii au decis că [termenul] „monede” este în regulă, pur şi simplu pentru că moneda este mai uşor de analizat decât „piese de aur”.)
Mai important, judecătorul Thomas Hardiman, scriind pentru majoritate, a concluzionat în opinie că monedele au fost tot timpul proprietate SUA.. Prin urmare, termenul de 90 de zile, care se referă în mod normal, la obiecte pierdute nu se aplică monedelor – familia Langbord nu ar fi putut pierde proprietatea SUA, a susţinut guvernul, doar a predat-o.
Într-o opinie separată, judecătorul Marjorie Rendell a declarat că majoritatea şi-a bazat decizia „în principal însuşind îndrăzneala Guvernului – zicerile Guvernului că deţine [monedele] Double Eagle 1933 şi că nu a avut nici o intenţie de le pierde.” Civil Asset Forfeiture Reform Act a fost conceput pentru a preveni astfel de confiscări ale proprietăţii civile, a spus aceasta, arătând că majoritatea a stabilit un „precedent periculos şi incorect.”
Pentru [monedele] Double Eagle [1933] se pare că singurul nivel judiciar la care se mai poate merge este în sus. „Familia Langbord intenţionează pe deplin să solicite revizuirea de către Supreme Court”, a declarat Berke Reuters luni, „a problemei importante a puterii neînfrânate a guvernului de a lua şi a păstra proprietatea unui cetăţean.”

https://www.washingtonpost.com/news/mor ... overnment/

[popoviciliza]

- orice asemănare cu situaţii trecute, prezente şi viitoare de pe la noi nu este întâmplătoare -
... continuare...

3. sinteza din Wikipedia

Double Eagle 1933

Double Eagle 1933 este o monedă de aur SUA cu nominalul de 20 USD. Cu toate că în 1933 s-au bătut 445.500 de piese din această monedă Saint-Gaudens, nici una nu a circulat vreodată în mod oficial şi – cu excepţia a două piese – au fost date la topit. Cu toate acestea, se cunosc încă 20 care au fost furate şi astfel salvate de la topire, [piese care] şi-au găsit drumul lor în mâinile colecţionarilor. Dintre acestea, 19 au fost recuperate ulterior de către Secret Service, care a distrus 9 dintre ele, astfel încât aceasta a devenit una dintre cele mai rare monede din lume.
Cele 2 monede cruţate intenţionat sunt în U.S. National Numismatic Collection, 1 este în mâinile unui proprietar privat, pentru care a plătit 7.590.000 USD în 2002 – al doilea cel mai mare preţ plătit la licitaţie pentru o monedă SUA – şi celelalte 10 se află în Fort Knox.
În 1933, într-o încercare de a pune capăt crizei bancare generale din anii 1930, Franklin D. Roosevelt, preşedintele SUA, a emis Ordinul Executiv 6102, în ale cărui prevederi se includ:
Secţiunea 2. Toate persoanele sunt obligate să livreze până la data de 1 mai 1933, la o bancă a Federal Reserve, sau la o sucursală sau la o agenţie a acesteia sau la orice bancă membru a Federal Reserve System toate monedele de aur, lingourile de aur, şi certificatele de aur deţinute în prezent de către acestea sau care intră în proprietatea lor înainte de 28 aprilie 1933, cu următoarele excepţii:
(a) O astfel de cantitate de aur care poate fi necesară pentru utilizarea legitimă şi obişnuită în industrie, în profesie sau în artă, într-un termen rezonabil, inclusiv aurul înainte de rafinare şi stocurile de aur în cantităţi rezonabile pentru cerinţele comerciale uzuale ale proprietarilor de exploatare şi de rafinare pentru astfel de aur.
(b) Monede de aur şi certificate de aur într-o cantitate care nu depăşeşte în total 100,00 USD, aparţinând unei singure persoane; şi monede de aur care au o valoare deosebită recunoscută pentru colecţionari de monede rare şi neobişnuite.
(c) Monede de aur şi lingouri alocate sau deţinute pe încredere pentru un guvern străin recunoscut sau o bancă centrală străină sau Banca pentru Reglementări Internaţionale.
(d) Monede de aur şi lingouri autorizate pentru celelalte operaţiuni corespunzătoare (care nu implică tezaurizarea), inclusiv monede de aur şi lingouri de aur importate pentru re-exportare sau a ţinute în aşteptarea unei acţiuni privind cererile de export autorizate.
În plus, în 1934, Congresul a adoptat Gold Reserve Act, care a scos în afara legii circulaţia şi deţinerea privată a monedelor de aur SUA de circulaţie generală, cu o exceptare pentru monede de colecţie. Acest act a declarat că monedele de aur nu mai erau mijloace legale de plată în Statele Unite, iar oamenii au trebuit să îşi predea monedele de aur pentru alte forme de monedă. Monedele de aur Double Eagle 1933 au fost bătute după acest ordin executiv, dar, pentru că nu mai erau mijloace legale de plată, cea mai mare parte dintre acestea au fost topite la sfârşitul anului 1934, iar unele au fost distruse în teste. United States Mint a trimis două dintre cele Double Eagle 1933 de 20 USD la U.S. National Numismatic Collection, şi au fost recent expuse în „Money and Medals Hall” la etajul al treilea al National Museum of American History.
Aceste două monede ar fi fost singurele monede Double Eagle 1933 existente. Cu toate acestea, fără ştirea monetăriei, un număr de monede (20 fiind recuperate până în prezent) au fost furate, probabil de către casierul U.S. Mint, şi şi-au găsit drumul spre mâinile colecţionarilor via Israel Switt, bijutier din Philadelphia. Înainte ca Secret Service să devină conştient de existenţa lor, monedele au circulat mai mulţi ani printre colecţionari. Problema a ajuns în atenţia oficialilor monetăriei, atunci când un reporter de investigaţie a cercetat istoricul monedelor pe care le-a reperat într-o licitaţie în pregătire a Stack's Bowers şi a contactat U.S. Mint ca parte a cercetării sale. Ca urmare, în martie 1944 Secret Service a lansat o investigaţie oficială în această problemă. Anterior investigaţiei, un dealer din Texas a vândut una dintre monede unui cumpărător străin, şi aceasta a părăsit SUA pe 29 februarie 1944.
Pe parcursul primului an al investigaţiei, 7 monede au fost confiscate de către Secret Service sau predate voluntar către acesta şi au fost ulterior distruse la U.S. Mint. A 8a monedă a fost recuperată în anul următor şi a avut aceeaşi soartă. În 1945, ancheta a identificat presupusul hoţ şi complicele său, Switt, care a recunoscut că a vândut cele 9 monede (localizate), dar nu şi-a putut aminti cum el le-a obţinut. Justice Department a încercat să îi trimită în judecată, dar trecuse termenul legal. O a 10a monedă a fost recuperată şi distrusă în 1952.
Prin contrast, monedele Double Eagle 1933 au fost emise înainte de ordinul de retragere al lui Roosevelt, astfel încât acestea pot fi deţinute în mod legal de către cetăţeni. Cu toate acestea, se estimează că nu există mai mult de 40 dintre acestea, restul fiind topite, ceea ce le face extrem de rare.
Double Eagle [1933] egiptean
Double Eagle [1933] lipsă a fost achiziţionat de către regele Farouk al Egiptului, care era un colecţionar vorace al multor lucruri, inclusiv ouă imperiale Fabergé, sticle de aspirină antice, presse-papiers, timbre poştale şi monede, din care a avut peste 8.500 în colecţie. Farouk a cumpărat în 1944 un Double Eagle 1933, şi în respectul strict al legii, miniştrii săi au solicitat o licenţă de export pentru moneda la United States Treasury Department. Din eroare, licenţa a fost acordată, cu doar câteva zile înainte ca furtul din Monetărie să fi fost descoperit. U.S. Treasury Department a încercat să lucreze prin canale diplomatice pentru a solicita returnarea monedei din Egipt, dar al doilea război mondial a întârziat eforturile pe mai mulţi ani. În 1952, regele Farouk a fost detronat printr-o lovitură de stat, iar multe dintre bunurile sale au devenit disponibile pentru licitaţie publică (condusă de către Sotheby's) – inclusiv moneda Double Eagle [1933]. Guvernul Statelor Unite ale Americii a solicitat revenirea monedei, iar guvernul egiptean a declarat că va da curs solicitării. Cu toate acestea, moneda a dispărut şi nu a mai fost văzută vreodată în Egipt.
In 1996, un Double Eagle [1933] apărut din nou, după peste 40 de ani de obscuritate, când dealerul britanic Stephen Fenton a fost arestat de către agenţii U.S. Secret Service în timpul unei flagrant la Waldorf-Astoria Hotel din New York. El a spus iniţial anchetatorilor că a cumpărat moneda de pe tejgheaua magazinul său, dar şi-a schimbat ulterior povestea. În mărturie sub prestare de jurământ, el a insistat că Double Eagle [1933] venea din colecţia regelui Farouk, deşi acest lucru nu a putut fi verificat. Acuzaţiile împotriva lui Fenton au fost ulterior a abandonate, iar el şi-a apărat proprietatea asupra monedei în instanţa de judecată. Cazul a fost soluţionat în anul 2001, când s-a convenit că proprietatea asupra Double Eagle [1933] ar reveni guvernului Statelor Unite ale Americii, iar apoi moneda putea fi vândută la licitaţie în mod legal. United States Treasury a emis un document pentru a „emite şi monetiza” moneda, făcând-o astfel o monedă de aur legală în SUA.
Atunci când moneda a fost confiscată, a fost transferată într-un loc de păstrare considerat a fi sigur: seiful trezoreriei din World Trade Center. Atunci când s-a ajuns la soluţia judiciară, în iulie 2001, la numai două luni înainte de a fi distrus [World] Trade Center, moneda a fost transferată la Fort Knox pentru a fi ţinută în siguranţă.
Pe 30 iulie 2002, [moneda] Double Eagle 1933 a fost vândută unui ofertant anonim la o licitaţie Sotheby's a avut loc la New York, pentru 6,6 milioane USD, plus 15% buyer's premium, precum şi o monedă suplimentară de 20 USD necesară pentru a „monetiza” valoarea nominală a monedei, pentru a deveni astfel o monedă legală. Acest lucru a adus preţul final de vânzare la 7.590.020,00 USD, aproape de două ori recordul anterior pentru o monedă. Jumătate din preţul de ofertă a fost dat U.S. Treasury, la care se adaugă cei 20 USD pentru a monetiza moneda, în timp ce Stephen Fenton a fost îndreptăţit la cealaltă jumătate. Licitaţia a durat mai puţin de 9 minute.
Descoperirea a încă 10 monede
În august 2005, U.S. Mint a anunţat că încă 10 monede de aur Double Eagle 1933 furate au fost recuperate din familia bijutierului Israel Switt din Philadelphia, dealerul ilicit de monede identificat de către Secret Service ca o parte la furt care a recunoscut vânzarea primelor nouă Double Eagle [1933] recuperate cu o jumătate de secol înainte. In septembrie 2004, proprietarul la vedere al monedelor, Joan Switt Langbord, a predat în mod voluntar cele 10 monede la Secret Service. În iulie 2005, monedele au fost autentificate de către U.S. Mint, după ce a conlucrat cu Smithsonian Institution, ca fiind autentice Double Eagle 1933.
Conform diverselor mărturii, Israel Switt a avut multe contacte şi prieteni în Philadelphia Mint, şi s-a relatat că a avut acces la multe puncte ale procesului de batere. O sursă secundară relatează că Secret Service a constatat că numai un singur om, George McCann, a avut acces la monede în acel moment şi a servit timp de închisoare pentru o stat în închisoare pentru fapte similare în 1940. Switt a fi obţinut poate [monedele] Double Eagle 1933 furate printr-o relaţie cu casierul şef al monetăriei. O teorie este că McCann a schimbat monede Double Eagle cu alt nominal pentru exemplare cu 1933 înainte de topire, evitând astfel compromiterea registrelor contabile şi a listelor de inventar.
Experţii în monede din lumea numismatică au avansat un argument prin care Switt ar fi putut obţine în mod legal din monedele […], atunci când a schimbat lingouri de aur pe monede. Deşi registrele Monetăriei arată în mod clar că nu s-a emis Double Eagle 1933, se presupune că au fost trei săptămâni în […] 1933, când noile monede Double Eagle ar fi putut să fie obţinuţi în mod legal. Monetăria a început baterea Monetăriei la data de 15 martie, iar ordinul executiv de interzicere al lui Roosevelt nu a fost finalizat până în 5 aprilie. La 6 martie 1933, Secretarul U.S. Treasury a ordonat directorului Monetăriei să plătească aur numai cu aprobare emisă de către Secretar, iar declaraţiile de zi cu zi ale casierului U.S. Mint nu reflectă faptul căs-ar fi plătit vreo [monedă] Double Eagle 1933.
Până la începutul anilor 1970 (când preşedintele Nixon a scos Statele Unite din standardul de aur şi preşedintele Ford a semnat o lege prin care publicul putea să deţină lingouri de aur legal), orice [monedă] găsită Double Eagle 1933, ca gold bullion, a trebuia să fie topită. De aceea, în timp ce [monedele] Double Eagle [1933] recuperate înainte de 1974 au fost topite, orice [monedă] Double Eagle [1933] recuperată acum poate să scape de această soartă. În prezent, cu excepţia celei vândute pe 30 iulie 2002, monedele Double Eagle 1933 nu pot fi deţinute legal de vreun membru al publicului, deoarece acestea nu au fost emise şi, prin urmare, rămân în proprietatea guvernului SUA.
Pe 28 octombrie 2010, judecătorul Legrome D. Davis, United States District Court, a emis o decizie de 20 de pagini privind revendicările descendenţilor lui Israel Switt asupra monedelor, ceea ce a dus la un proces în iulie 2011. La data de 20 iulie 2011, după un proces de 10 zile, un juriu a decis în unanimitate în favoarea guvernului Statelor Unite în ceea ce priveşte dreptul de proprietate asupra celor 10 [monede] Double Eagle [1933] suplimentare. Instanţa a concluzionat că dovezile circumstanţiale au demonstrat că Israel Switt a obţinut în mod ilegal monedele de la guvernul Statelor Unite, şi că acestea sunt, astfel, în continuare proprietatea guvernului. Decizia a fost emisă în 29 august 2012, iar reclamanţii au planificat apelul.
În 2003, cele 10 [monede] Double Eagle [1933] au fost depozitate la United States Bullion Depository în Fort Knox, Kentucky. Ei au fost prezentate juraţilor din Philadelphia în timpul procesului din iulie 2011, dar au revenit la Fort Knox, unde acestea urmau să rămână până când ar fi fost luată o decizie cu privire la situaţia acestora. În aprilie 2015, curte de apel federală SUA a ordonat ca monedele să fie returnate familiei Langbord, deoarece confiscarea iniţială a bunurilor a fost realizată necorespunzător, fiindcă guvernul nu a reuşit să depună o plângere judiciară civilă de confiscare în termen de 90 de zile de la cererea confiscare a bunurilor familiei. Acest ordin a fost anulat pe 28 iulie 2015, iar în octombrie 2015, a avut loc o sesiune cu 13 judecători de la Third Circuit Court of Appeals, unde aceştia au ascultat argumentele orale în recursul în curs de desfăşurare. La 1 august, 2016, judecătorii anulat hotărârea anterioară, găsind că monedele sunt proprietatea guvernului SUA. Familia Langbord a declarat atunci că intenţionează să facă apel la U.S. Supreme Court.
Replici neautorizate
În 2004, National Collectors Mint (NCM) a emis replici placate cu aur ale Double Eagle 1933, aparent sub autoritatea Insulelor Mariane de Nord, Commonwealth SUA. NCM a publicitat şi certificat monedele ca „mijloc legal de plată al CNMI”, o trimitere incorectă.
Monedele replică nu au inclus nici o indicaţie „replică” sau „copie” pe feţele lor. Monedele replică corespund monedelor originale ca desen, însă acestea nu au fost copii exacte ale monedei. Singura diferenţă în desenul de bază între replicile NMC şi Double Eagle [1933] original a fost adăugarea pe revers a sigiliului teritorial al CNMI sub motto-ul SUA.
După unele controverse cu privire la natura şi comercializarea acestor replici, acestea au fost emise din nou cu cuvântul „copie” ştampilat peste abdomenul vulturului.

https://en.wikipedia.org/wiki/1933_double_eagle

[popoviciliza]

- orice asemănare cu situaţii trecute, prezente şi viitoare de pe la noi nu este întâmplătoare -
... continuare...

4. caracteristicile

[popoviciliza]

Un caz nefericit...

Un tezaur notabil: monede de aur, un pian şi un mister de familie
Ian Richardson, Treasure Registrar, 20 aprilie 2017

„Nu este nici o surpriză că mulţi oameni sunt încântaţi şi intrigaţi de descoperirea aşa-numitei „Comori pian”. Creştem cu poveşti despre comori ascunse şi despre oamenii curajoşi sau norocoşi care le găsesc şi poate fi atractiv să ne imaginăm că suntem în locul acestora. Povestea Comorii pian aduce un plus de entuziasm pentru că este relativ recentă – nu este o pradă de război sau de bunuri din morminte lung timp îngropate, ci o sumă mare de bani ascunsă la vedere cu mai puţin de 100 de ani în urmă. Deci, ce s-a întâmplat cu proprietarul original şi, în primul rând, de ce a fost ascuns tezaurul?
În primul rând, făcând un pas în urmă, trebuie explicat că, în ciuda denumirii date, Comoara pian nu este o colecţie de instrumente muzicale (!), ci mai degrabă o grămadă de 913 Sovereign şi half-Sovereign din aur găsită ascunsă sub tastatura unui pian vertical Broadwood & Sons, realizat în 1906. Martin Backhouse fusese rugat de către proprietarii pianului, Bishop’s Castle Community College, să acordeze instrumentul nou achiziţionat şi, în timp ce făcea asta, el a scos clapele şi a observat şapte pachete învelite în cârpă în spaţii care ar fi trebuit să fie goale. Uitându-se în unul dintre acestea, a observat monedele de aur şi a informat imediat şcoala. Conform legislaţiei legate de Treasure Act 1996, ştiind că nu a pus monedele acolo, şcoala, l-a contactat la rândul său pe John Ellery, HM Coroner (legist) pentru Shropshire.

Acest şir de evenimente adesea lasă perplecşi oamenii care, de obicei, asociază legiştii cu investigaţiile din morţile bruşte şi suspecte (care, cu adevărat, sunt o parte importantă a rolului acestora). Dar în Anglia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord, legiştii joacă şi rolul de reprezentant al Coroanei în cazul unor potenţiale „tezaure”, un termen legal definit prin Treasure Act (Scoţia are Treasure Trove, o lege separată).
Este de asemenea, motivul pentru care citiţi despre Comoara pian într-un blog al British Museum. British Museum acţionează ca Treasure Registry pentru toate descoperirile potenţialelor „tezaure” din Anglia şi îndeplineşte activitatea de secretariat pentru Treasure Valuation Committee (TVC), un organism independent care recomandă valori pentru descoperirile de tezaure Secretarului de Stat. Mai mult, British Museum coordonează Portable Antiquities Scheme (PAS), o reţea de Finds Liaison Officers (FLOs) [ofiţeri de legătură regionali] care înregistrează descoperiri arheologice făcute de public într-o bază de date gratuită.
Foarte important pentru această poveste, FLO sprijină, de asemenea, pe legişti în munca lor legată de tezaure, iar Peter Reavill, FLO pentru Shropshire şi Herefordshire, a fost puternic implicat în acest caz. Peter a primit coletele de la şcoală şi le-a deschis cu grijă pe toate, căutând indicii despre proprietarul lor şi catalogând cu meticulozitate monedele.
Scopul Treasure Act este de a se asigura că descoperirile arheologice importante sunt raportate, permiţând tuturor să beneficieze de cunoaşterea descoperirii lor, iar colecţiilor publice (muzeelor) să le dobândească. Dacă un legist este de acord că o descoperire îndeplineşte criteriile de tezaur, atunci aceasta aparţine Coroanei, care o poate plasa într-un muzeu adecvat, iar căutătorul şi proprietarul terenurilor sunt recompensaţi financiar.
Cele mai multe tezaure raportate îndeplinesc criteriile, fiind mai vechi de 300 de ani, făcute din aur sau argint, sau constituie un grup de monede mai vechi de 300 de ani, sau obiecte preistorice din metale. Peste 1.000 de descoperiri de acest tip sunt raportate şi înregistrate de către British Museum în fiecare an, şi sute sunt achiziţionate de muzee, îmbogăţindu-ne cultura şi sporind înţelegerea trecutului.

[popoviciliza]

- continuare -

Dar ce-i cu Comoara pian? Monedele de aur găsite datează până în 1915, deci sunt mult mai noi de 300 de ani. Cu toate acestea, Treasure Act prevede, de asemenea, că obiectele de orice vârstă, realizate în mod substanţial din aur sau argint, ale căror proprietari originali sau moştenitori sunt necunoscuţi şi care se consideră a fi ascunse în mod deliberat cu intenţia de recuperate, sunt, de asemenea, tezaure. Aceasta a fost problema centrală pentru legist, care trebuia să stabilească dacă Comoara pian se potrivea tuturor acestor criterii. În practică, sunt foarte puţine obiecte de aur şi argint cu o vechime de mai puţin de 300 de ani le îndeplinesc, deoarece fie că proprietarii sau moştenitorii acestora sunt cunoscuţi, fie că este imposibil de spus dacă au fost ascunse cu intenţia de recuperare – cele mai multe descoperiri de comori sunt considerate a fi pierderi întâmplătoare. Dar esenţialul poveştii Comorii pian este că apare cu siguranţă ca fiind pusă deoparte cu intenţia de a fi păstrată în siguranţă. Monedele sunt făcute în mod clar în principal din aur (monedele sunt toate 91,7% din acest metal preţios), astfel încât principala preocupare pentru legist a fost de a investiga orice informaţii despre un posibil proprietar al tezaurului sau al moştenitorilor acestuia. Peter Reavill a investigat indiciile din arhivele producătorului de piane, din Essex Record Office şi chiar din cele ale companiei Shredded Wheat (al cărei ambalaj a fost găsit înfăşurat în jurul unui parchet de monede). El a concluzionat că monedele nu au putut fi ascunse mai devreme de sfârşitul anilor 1920, dar nimic nu s-a găsit pentru a identifica proprietarul monedelor. Lucrând împreună cu Peter şi British Museum, legistul a dat mai multe presă solicitând informaţii. Peste 40 de pretendenţi şi alţii s-au prezentat cu informaţii, dar, după ce ştim acum, nimeni nu şi-a putut dovedi pretenţiile la nivelul cerinţelor legistului. Ca atare, legistul a decis la ancheta din 20 aprilie 2017 că tezaurul îndeplineşte criteriile pentru tezaur. Asta înseamnă că Comoara pian este acum deţinută de Coroană, dar că proprietatea este exercitată doar dacă un muzeu doreşte să achiziţioneze integral sau parţial tezaurul. Muzeul Saffron Walden şi-a exprimat interesul faţă de un mic element [definitoriu] al tezaurului, deoarece se pare că s-ar fi aflat în acest oraş cea mai mare parte a existenţei sale. British Museum va organiza acum evaluarea monedelor, mai întâi de către un expert independent din domeniul comercial şi apoi de către Treasure Valuation Committee. Muzeul Saffron Walden va trebui să plătească acea valoare pentru a achiziţiona monedele, iar banii vor reveni domnului Backhouse şi colegiului, în cazul în care doresc să o revendice (unele recompense sunt anulate de către căutători şi proprietari). Restul monedelor vor fi returnate acestora pentru a face cu ceea ce vor cu ele. O parte dintre oamenii cheie implicaţi vorbesc despre descoperirea Comorii pian: În ciuda faptului că moştenitorii proprietarului original al monedelor nu au fost identificaţi, Comoara pian spune o poveste intrigantă. Colecţiile de monede de aur şi de argint din secolele 19 şi 20 nu sunt descoperiri neobişnuite şi, recent, în 2011, a fost găsit un tezaur de Sovereign din aur pe un câmp din Twinstead, Essex. Dar acel tezaur a constat din peste 200 de monede şi, într-adevăr, majoritatea altora par să fie în cantităţi similare sau mai mici. Comoara pian ar putea fi cel mai mare tezaur de tipul acesta găsit până în prezent. Se pare că a fost colectată de-a lungul mai multor decenii şi apoi păstrată în siguranţă după ce Marea Britanie a renunţat pentru prima oară la etalonul aur în 1914, dar că cel mai devreme a fost ascunsă la pian de abia la începutul anilor 1920,. Să fi fost o reacţie la Marea criză economică, sau la evenimentele care au condus la cel de-al Doilea Război Mondial, sau la conflictul propriu-zis? Ce s-a întâmplat cu persoana care a acumulat această bogăţie considerabilă? O parte din motivul pentru care această descoperire a atins o coardă sensibilă pentru public este că nu aflăm niciodată un răspuns clar la aceste întrebări şi suntem liberi să ni le imaginăm.”

http://blog.britishmuseum.org/a-hoard-of-note/

Avem şi filmuleţ, mult mai elocvent decât fotografiile: https://youtu.be/I2dY_wgVK0I

[popoviciliza]

La puţin timp de la postarea din martie, http://transylvanian-numismatics.com/ph ... 235#p93068 s-a finalizat şi ultima etapă în justiţie din acest caz, prilej cu care - în 30 aprilie 2017 - s-a actualizat şi articolul din Wikipedia.

Ultima propoziţie din paragraful iniţial:

Double Eagle 1933
[...] În 2003, cele 10 [monede] Double Eagle [1933] au fost depozitate la United States Bullion Depository în Fort Knox, Kentucky. Ei au fost prezentate juraţilor din Philadelphia în timpul procesului din iulie 2011, dar au revenit la Fort Knox, unde acestea urmau să rămână până când ar fi fost luată o decizie cu privire la situaţia acestora. În aprilie 2015, o curte de apel federală SUA a ordonat ca monedele să fie returnate familiei Langbord, deoarece confiscarea iniţială a bunurilor a fost realizată necorespunzător, fiindcă guvernul nu a reuşit să depună o plângere judiciară civilă de confiscare în termen de 90 de zile de la cererea confiscare a bunurilor familiei. Acest ordin a fost anulat pe 28 iulie 2015, iar în octombrie 2015, a avut loc o sesiune cu 13 judecători de la Third Circuit Court of Appeals, unde aceştia au ascultat argumentele orale în recursul în curs de desfăşurare. La 1 august, 2016, judecătorii anulat hotărârea anterioară, găsind că monedele sunt proprietatea guvernului SUA. Familia Langbord a declarat atunci că intenţionează să facă apel la U.S. Supreme Court.”

este acum „Familia Langborg a făcut apel la U.S. Supreme Court, care, pe 17 aprilie 2017, a respins cererea de revizuire a cazului”.

https://en.wikipedia.org/wiki/1933_double_eagle

[popoviciliza]

Un cetăţean indignat a zis pe blog la numai două zile după ce s-a pronunţat U.S. Supreme Court:

Curtea Supremă se derobează
19 aprilie 2017 [Scott Barman]

„Fără prea mult zgomot, Curtea Supremă a declinat să audieze recursul referitor la cele zece monede Saint-Gaudens Double Eagle din anul 1933, găsite de Joan Langbord, fiica lui Israel Switt, un bijutier din Philadelphia.

La scurt timp după vânzarea monedei Double Eagle Saint-Gaudens 1933 Farouk-Fenton, exemplul curent de posesie legală, în 2002, cu 7,59 milioane de dolari în licitaţie (10,23 milioane de dolari în preţuri actualizate cu inflaţia), Joan Langbord, fiica lui Israel Switt, a căutat prin cutiile tatălui său decedat şi a găsind zece astfel de monede. Langbord a trimis apoi monedele către U.S. Mint pentru autentificare. După ceva timp, familia Langbord a întrebat de monede. Li s-a spus că monedele erau autentice şi că nu le vor fi returnate, fiind declarate obiecte furate.

Langbord şi fiul ei, Roy Langbord, l-au angajat pe Barry Berke să ajute la recuperarea monedelor. Berke a fost avocatul dealerului britanic de monede Stephen Fenton, care a fost arestat de către U.S. Secret Service când a încercat să cumpere moneda la faimosul Hotel Waldorf-Astoria din New York în 1996. Berke a negociat eliberarea lui Fenton din închisoare şi vânzarea ulterioară în licitaţia din iulie 2002.

După ce U.S. Mint a refuzat să returneze monedele, familia Langbord a dat în judecată guvernul în 2006. Cazul a fost judecat în 2011, cu un verdict dat de juriu împotriva familiei Langbord. După pronunţarea hotărârii, Jacqueline Romero, Assistant U.S. Attorney, avocatul şef al guvernului în acest caz, a ieşit cu o declaraţie în tribunal: „Oamenii din Statele Unite ale Americii au primit satisfacţie”. Tu te simţi satisfăcut?

Cazul a fost atacat la U.S. Court of Appeals for the Third Circuit din Philadelphia.

Într-o audiere din 2015, judecătorul Marjorie O. Rendell a hotărât că guvernul a fost prea agresiv în acţiunile sale şi că judecătorul de la curtea inferioară a comis o eroare în ceea ce priveşte utilizarea dovezilor. Un tribunal cu trei judecători a susţinut ulterior hotărârea judecătorului Rendell şi a ordonat guvernului să returneze monedele.

Guvernul a atacat hotărârea şi a cerut o audiere completă. Chemat să decidă, în 2016, un complet de 12 judecători a decis cu 9-3 că sunt de acord că instanţa inferioară a făcut greşeli în prezentarea dovezilor, dar nu au considerat că nu există suficiente dovezi care ar putea să răstoarne hotărârea. Curtea apelată a respins apelurile şi a restabilit verdictul iniţial.

Berke, în numele familiei Langbord, a cerut Curţii Supreme să revizuiască hotărârea din Third Circuit. Oficial, se numeşte „petition for a writ of certiorari”. Petiţia a fost depusă în 28 octombrie 2016.

Pe 17 aprilie, petiţia a fost respinsă. Judecătorul Neil Gorsuch nu a luat parte la hotărâre deoarece nu era pe bancă la momentul depunerii petiţiei.

Încercările de a-l contacta pe Burke nu au avut succes.

Modul incoerent în care guvernul a gestionat numeroasele cazuri diferite în care monede nu trebuiau să fie în mâinile publicului te înfurie. Deşi guvernul are un istoric în a confisca Double Eagles din 1933, Nickle Liberty Head din 1913 rămân în afara controlului guvernului, în timp ce 1974-D Aluminum Cent a fost confiscat, în timp ce proba Aluminum Cent din 1974, care se presupune că fusese dată unui portar de către un membru al Congresului, a fost lăsată să fie vândută la licitaţie.

Probele nu ar fi trebuit vreodată să părăsească U.S. Mint, dar după ce William Woodin a fost primul Secretary of the Treasury al lui Franklin Roosevelt, guvernul nu a încercat să confişte probe. Woodin a fost un colecţionar de probe şi essai, care de asemenea la exceptat „tipurile rare şi neobişnuite de monede” ale lui Roosevelt atunci când a scris ordinul de a confiscare a aurului din mâinile private.

Chiar dacă Third Circuit a fost de acord că dovezile nu au fost administrate în mod corespunzător de către judecătorul din camera inferioară în condiţiile legii, cum pot să spună dacă o nouă procedură ar avea un rezultat diferit? De ce să nu se retrimită cazul şi pentru a fi rejudecat?

Deşi îmi place să citesc o bună teorie a conspiraţiei, am mari dificultăţi în a înţelege cum toate piesele în mişcare pot conlucra la unison pentru sau împotriva a ceva. Cu toate acestea, există aspecte în această istorie din care un bun teoretician al conspiraţiei ar putea plămădească o poveste destul de bună.

Să spui că „ar trebui să existe o lege” nu este de obicei un răspuns real la multe probleme. Cu toate acestea, poate că este timpul să reconsiderăm sentimentul de a forţa guvernul să acţioneze în mod consecvent. Având în vedere modul în care congresul a transformat disfuncţia în artă, nu văd că acest lucru se întâmplă vreodată.

Încă te mai simţi satisfăcut?”

http://coinsblog.ws/category/us-mint

[popoviciliza]

- unde ajung marile colecţii -

O monedă rară – de 300.000 de dolari – pentru finanţarea unei clădiri pentru biserica din Indiana
Justin L. Mack, 17 aprilie 2017

Indiferent de cât de generoşi vă credeţi atunci când trece colecta din Duminica Paştelui, veţi fi depăşiţi de ceea ce a donat o văduvă bisericii din Valparaiso la începutul acestui an.
Cu mult.
O femeie care doreşte să rămână anonimă a donat o monedă proof Dougle Eagle Liberty Head din 1866 bisericii Grace Point, în efortul de a contribui la finanţarea unei noi clădiri pentru congregaţie. De la înfiinţarea sa în 2009, membrii bisericii s-au adunat pentru închinare într-o şcoală elementară.
Dar, potrivit unui comunicat de presă al Heritage Auctions din Texas, moneda pe care a oferit-o este una dintre cele numai 10 rămase. Registrele monetăriei indică faptul că în 1866 au fost bătute doar 30 monede proof Dougle Eagle Liberty Head, 25 au fost livrate pentru a fi incluse în seturile proof din 15 ianuarie 1866, iar alte cinci au fost livrate pe 8 iunie acelaşi an.
Numărul real distribuit este necunoscut, însă baterea din iunie ar putea indica faptul că cele 25 de seturi iniţiale fuseseră vândute, potrivit site-ului Heritage Auctions.
Din cauza rarităţii şi stării sale, moneda ar putea să fie vândută pentru mai mult de 300.000 de dolari când va fi scoasă la licitaţie pe 27 aprilie, au spus oficialii. Pastorul Ben Lamb, Grace Point, spune că Heritage Auctions au transferat bisericii 150.000 de dolari în avans faţă de momentul vânzării în licitaţie. Aceasta a permis începerea construirii la clădirea nouă.
Biserica a expus recent fotografii ale stării lucrărilor pe pagina sa de Facebook. Biserica a lansat, de asemenea, un live stream, astfel încât oamenii să poată urmări procesul de construire.
Momentul de generozitate al femeii nu ar fi pica mai bine. Potrivit comunicatului de presă al Heritage Auctions, donaţia a ajutat biserica să evite ratarea unui termen financiar crucial pentru proiect.
Dar era cât pe ce ca donaţia să nu aibă loc. Cu patru ani în urmă, cineva a încercat să fure moneda din casa donatorului, potrivit comunicatului de presă.
Lamb a descris evenimentul ca „un dar incredibil în povestea lui Dumnezeu”.
Oficialii Heritage Auctions au declarat că sunt cunoscute 10 exemplare ale acestei monede, din 14-16 considerate că ar exista. Din 2007, nici un exemplar de Dougle Eagle din anul 1866 nu a fost oferit public de către firmele de licitaţii de vârf .
„Este probabil ca nici unul dintre celelalte [exemplare] să nu aibă combinaţia de atractivitate şi de calitate tehnică a acestei piese”, se menţionează într-o declaraţie a Heritage Auctions. „În afara pieţei timp de 24 de ani, cu o combinaţie între raritatea absolută, atractivitatea incredibilă şi o înaltă calitate tehnică, ne aşteptăm la o competiţie puternică atunci când va veni rândul acestui lot.”

http://www.indystar.com/story/news/2017 ... 100569446/

[popoviciliza]

- unde ajung marile colecţii - continuare...

LOTUL 4356
vândut pentru: 517.000,00 de dolari
include Buyer's Premium (BP)
1866 Liberty Double Eagle, PR65 Cameo
Calitate remarcabilă şi atractivitate, Gold CAC
Numai 10 exemple cunoscute
1866 $20 cu motto, PR65 Cameo NGC. Gold CAC. Potrivit registrelor monetăriei, doar 30 de monede proof Dougle Eagle Liberty Head au fost bătute în 1866. Douăzeci şi cinci de exemple au fost prezentate pentru includerea în seturile proof pe 15 ianuarie 1866, iar alte cinci au fost livrate pe data de 8 iunie a aceluiaşi an. Numărul real distribuit este necunoscut, însă baterea din iunie ar putea indica faptul că cele 25 de seturi iniţiale fuseseră vândute. Numărul de monede care au supravieţuit astăzi este mult mai mic, astfel că PCGS şi NGC luate împreună au certificat numai 15 monede, inclusiv un număr necunoscut de re-încapsulări şi încrucişări [între PCGS şi NGC] (3/17). PCGS CoinFacts estimează 14-16 exemplarele supravieţuitoare în toate gradele, în timp ce lista noastră de exemplare cunoscute enumeră 10 monede, cu trei piese în colecţii instituţionale la Smithsonian Institution, ANS şi Fundaţia Bass. Nici un exemplar de Dougle Eagle din anul 1866 nu a fost oferit public de către firmele de licitaţii de vârf din 2007.
Imaginea Dougle Eagle a fost modificată în 1866 pentru a include motto-ul IN GOD WE TRUST pe revers. Noul motiv al reversului, cunoscut ca designul de tip 2 printre specialiştii seriei, poate avea o cerere crescută din partea colecţionarilor pentru Dougle Eagle din 1866, reprezentând monedele bătute suplimentar în luna iunie. Din păcate, proof-urile de aur au adus numai prime mici atunci când au fost oferite la licitaţie în secolul al XIX-lea, astfel încât, în timpul perioadelor financiare dificile, mulţi proprietari, sau moştenitorii acestora, au recurs la cheltuirea acestor piese la valoarea nominală, deoarece douăzeci de dolari reprezentau o sumă semnificativă în acele zile ca putere de cumpărare. Walter Breen şi alţi cercetători se referă la câteva specimene deteriorate ale Dougle Eagle 1866 în scrierile lor, însă nici unul dintre ele nu este prezent datele serviciile de clasificare de vârf. Cu siguranţă, este posibil ca mica cantitate de proof-uri bătute din Dougle Eagle 1866 să fi suferit o uzură considerabilă în acest mod.
Credem că moneda oferită aici a apărut mai întâi în colecţia lui David S. Wilson, un colecţionar din Pittsburgh, care a petrecut 50 de ani realizându-şi colecţia. Wilson avea o serie remarcabilă de seturi proof din aur din anii 1860-1905, care se pare că au fost cumpărate direct din Monetărie în fiecare an. Astfel, această monedă îşi poate trasa istoria până la Monetărie în 1866. De-a lungul timpului, a fost deţinută de mai mulţi colecţionari celebri, cum ar fi William Cutler Atwater şi Louis E. Eliasberg, Sr. Setul de proof-uri al lui Wilson a fost împărţit de către B. Max Mehl în vânzarea colecţiei Atwater, astfel că, din acel moment, moneda a fost oferită separat (1946). Ultima apariţie în licitaţie a acesteia a fost în licitaţia din ianuarie-februarie, ţinută de Superior Galleries în 1993, care a inclus şi setul proof al regelui Siamului.
Moneda de acum este un încântător Gem care indică toate dovezile unui proof. Data este plasată sus spre stânga, cu cifrele coborând spre dreapta. Rămăşiţele unui 1 apar pe inel sub numeralul primar, o caracteristică văzută pe toate proof-urile acestei date. Inelul lat este gravat ferm. Unele striuri verticale ale matriţei sunt vizibile pe gât sub ureche şi este vizibil un fir pe obraz, lângă lobul urechii. Elementele de design sunt definite ferm, cu un strat bogat de batere îngheţată, care creează un contrast cameo puternic cu câmpurile profund reflectante. Suprafeţele vivace galben-aur sunt conservate impecabil şi prezintă textura uşoară de coajă de portocală a celor mai buni proof-uri ale secolului al XIX-lea. Inserat într-un holder NGC de generaţie mai veche, care prezintă o zgârietură verticală în plastic pe spate, calitatea deosebită şi atractivitatea vizuală a acestei piese sunt atestate de autocolantul gold CAC. În afara pieţei timp de 24 de ani, cu o combinaţie între raritatea absolută, atractivitatea incredibilă şi o înaltă calitate tehnică, ne aşteptăm la o competiţie puternică atunci când va veni rândul acestui lot. Stări: 2 piese Cameo 65, 0 în stări mai bune. Gold CAC: 2 în 65, 0 în stări mai bune (3/17).

https://coins.ha.com/itm/proof-liberty- ... 254-4356.s